De cele mai multe ori pentru antreprenori, magazinul online este un domeniu nou și pășesc fără a se documenta temeinic în discuții despre cum se pornește o astfel de afacere. Voi preciza mai jos câteva dintre cele mai frecvente situații/probleme care apar atunci cand se pornește un asemenea proiect.

  1. Antreprenorul nu are un proiect, sau proiectul este fără conținut relevant.

În cazul în care compania există deja, atunci de multe ori sarcina de creeare a proiectului se dă unuia dintre angajați, cuiva care este mai organizat sau unei persoane care a mai făcut proiecte, însă de alt tip. Informațiile care ajung la persoana care trebuie să facă proiectul însă sunt de multe ori prea puține, ca de exemplu: „Hai să ne aliniem și noi la cei din piață, uită-te la concurență, dar numai ca să ne inspirăm și fă apoi un caiet de sarcini pentru cei care vor face magazinul!”. De multe ori implicarea managerului este minimă în redactarea documentului. Astfel, apare următoarea situație: managerul, fiind mai experimentat din punct de vedere business, constată de fiecare dată când se uită peste ce a lucrat angajatul, că abordarea nu este cea dorită de el, că lipsesc informații financiare, că îi este greu să aibă încredere în informațiile existente în document, sau că trebuie detaliat mai mult documentul.

Când compania nu există insă, antreprenorul la început de drum, de multe ori consideră că nu are nevoie de un proiect, acesta reprezentând un element „mult prea corporatist” și de obicei pune întrebări pe grupurile avizate de pe internet, unde ajung să afle alte lucruri, care nu îl conduc la creearea unui proiect.

2. Antreprenorul poate greși comparând „mere cu pere”.

De multe ori, se raportează la un magazin online cu vechime în piață, care este mai matur și în care s-au investit mult mai multe resurse, fără a înțelege în profunzime toate mecanismele aceluia. Un magazin la care lucrează 200 de programatori de câțiva ani, va fi cu siguranță greu de egalat cu o echipă mult mai mică. Platformele și tehnologiile utilizate pot fi mult mai avansate, sau cel puțin diferite, iar fluxul si procedurile de lucru ale departamentului IT pot fi unele deja bine puse la punct.

3. Antreprenorul este posibil să nu ințeleagă specializările oamenilor dintr-o echipă de dezvoltare web, denumindu-i generic pe toți „programatori”.

Lăsând la o parte faptul că unii dintre ei pot simți că sunt greșit apreciați, acest lucru poate conduce la probleme mai grave ca de exemplu:

  • programatorul (backend developerul) poate primi ca sarcină să facă partea de frontend
  • web-designer-ul (frontend developerul) poate primi sarcini ce țin de partea de backend (vezi problema lorem ipsum)
  • project manager-ul poate primi ca sarcină să testeze tot ceea ce s-a lucrat

4. Antreprenorul se poate implica prea mult in analiza design-ului.

În 99% din cazuri, antreprenorul personal dorește un website așa cum îi place lui, ca și culori și aranjare in pagina, de multe ori perfecțiunea fiind considerată echivalentă BT-ului din tipografii (BT= bun de tipar). În acest caz, din păcate, problema este foarte sensibilă, însă trebuie înțeles faptul că:

  • contează așteptările utilizatorului și nu cele ale antreprenorului, care este subiectiv. Astfel. trebuie analizate așteptările utilizatorului și cuprinse în brief-ul care va ajunge la web-designer.
  • website-ul se poate vedea diferit pe diferite dispozitive și în diferite browsere, și acest lucru este normal
  • Textul și imaginile mai mari precum și lipsa unor alinieri pot face parte dintr-un stil modern, apreciat de utilizatori.


0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *